Simona Halep, povestea de succes până la Roland Garros 2020

Tatăl său a numit-o “micul lui Rolex” după ce ea îi spusese când încă era copil că va câștiga cele mai importante turnee din tenis. Iar copilul de atunci și-a respectat promisiunea, devenind una dintre cele mai bune jucătoare ale vremurilor sale.

Născută pe 27 septembrie 1991 la Constanța, un oraș cu tradiție bogată în tenis, care a mai produs alți campioni, precum Andrei Pavel și Horia Tecău, Simona Halep a pus pentru prima dată o rachetă în mână când avea patru ani, după ce asistase la un antrenament al fratelui său mai mare.

Cei doi au fost încurajați să practice sportul de tatăl lor, Stere Halep, fost fotbalist la echipa Săgeata Stejaru. Dacă fratele său a renunțat la tenis după câțiva ani, Simona și-a urmat visul de a fi cea mai bună și a făcut totul pentru a-și atinge țelul.

La 16 ani, a plecat din orașul natal și s-a mutat la București, iar un an mai târziu, cucerea titlul la juniori la Roland Garros, devenind prima jucătoare din România învingătoare la Internaționalele Franței la această categorie de vârstă, după Mariana Simionescu, în 1974. La nici 18 ani, a trecut printr-o operație de micșorare a sânilor pentru a scăpa de durerile tot mai mari de la spate și pentru a putea progresa în joc.

Ajunsă în circuitul profesionist, a intrat în topul primelor 100 de jucătoare, însă nimic nu anunța ascensiunea sa fulminantă spre vârfurile ierarhiei WTA.

În 2013, a cucerit primele sale turnee și a urcat până pe locul 11 WTA. Lumea deja începea să devină conștientă de apariția unui nou fenomen în circuitul feminin. Primele două titluri au venit în săptămâni consecutive, la Nurnberg, pe zgură, și la Rosmalen, pe iarbă, apoi au urmat alte triumfuri la Budapesta, New Haven, Kremlin Cup și la Turneul Campioanelor, o competiție dedicată câștigătoarelor de turnee care nu s-au calificat la finala WTA Tour Championships. Astfel, Halep devenea prima sportivă din circuitul feminin de la Steffi Graf, din 1986 încoace, care câștigă primele sale șase titluri în același an și a fost desemnată jucătoarea cu cel mai impresionant progres.

În 2014, a urcat până pe locul 2 WTA, după ce a ajuns, în premieră, în finală la Roland Garros, pierdută în fața Mariei Șarapova, și în semifinale la Wimbledon și a cucerit prima ediție a Open-ului de la București. La finalul sezonului, s-a calificat pentru prima oară la WTA Tour Championships, unde a mers până în ultimul act, pierdut, însă, în fața Serenei Williams.

Simona a început în forță anul 2015, atingând cel puțin faza sferturilor de finală în fiecare din primele șase turnee disputate. Astfel, ea a câștigat la Shenzhen, Dubai și Indian Wells, acesta fiind primul ei titlu Premier Mandatory, și a ajuns în sferturi la Australian Open, iar în toamnă, prindea o semifinală la US Open.

2017 avea să fie anul în care Halep a intrat într-o nouă dimensiune, după ce a devenit, în premieră, liderul mondial al circuitului feminin în urma calificării în finala China Open, pe 9 octombrie. Totodată, ea a fost și mai aproape de un prim titlu de Grand Slam, după ce a fost învinsă în ultimul act de la Roland Garros de Jelena Ostapenko, după ce Simona câștigase primul set. Ea a terminat anul pe primul loc WTA, pe care l-a ocupat în total timp de 64 de săptămâni, ceea ce o plasează pe poziția a zecea într-un top all-time al perioadei petrecute în vârful ierarhiei feminine.

Iar Halep a continuat să surprindă și mai mult în 2018, în care a făcut încă un pas important în conturarea propriei sale legende în tenisul feminin. Deși nu mai câștigase vreun meci la Australian Open de trei ani, Simona a făcut un turneu fabulos, în care și-a depășit propriile limite, fizice și mentale, ajungând până în finală la capătul unui traseu cu adevărat epic, după două dintre cele mai spectaculoase dueluri din istoria circuitului feminin. În turul al treilea, a salvat trei mingi de meci înainte de a se impune cu scorul de 15-13 în setul decisiv, după trei ore și 45 de minute, în al treilea cel mai lung meci din istoria turneului de la Melbourne. Apoi, în semifinale, a învins-o pe Angelique Kerber cu 9-7 în setul decisiv în ceea ce a fost desemnat cel mai bun meci al anului și al treilea din întreaga istorie a tenisului feminin.

La Open-ul Franței, ea a mers până la capăt de această dată, cucerind trofeul la care visase dintotdeauna. Și asta, după ce a fost condusă în finală de Sloane Stephens cu 1-0 la seturi și 2-0 la game-uri în al doilea set. Dar Simona Halep a arătat o putere de regenerare extraordinară și o forță mentală ieșită din comun, nemaiîntâlnită până în acel moment, și a revenit în stil de mare campioană, câștigând setul decisiv cu un categoric 6-1.

În momentul în care a strâns la piept metalul rece al primului său trofeu de Grand Slam, Halep a simțit că toate sacrificiile făcute în peste două decenii dedicate în totalitate tenisului au meritat din plin și au fost răsplătite pe măsură. Dar în același timp, a știut că visul după care alergase atâta timp și pentru care se pregătise la intensitate maximă întreaga ei carieră a fost atins și că trebuie să își stabilească noi obiective și motivații.

A terminat anul 2018 pe primul loc WTA, după ce a câștigat cele mai bune trei meciuri ale sezonului, conform specialiștilor de la Tennis.com, iar în 2019, a ajuns pe un teritoriu nemaiatins până la ea de vreun jucător de tenis din România: în cercul distins al campionilor de la Wimbledon, cel mai vechi și mai prestigios turneu de Grand Slam din lume. Și asta la capătul celui mai bun meci al carierei sale, după cum chiar Simona a afirmat, împotriva Serenei Williams, una dintre cele mai mari jucătoare ale tuturor timpurilor, pe care a învins-o categoric în finală, cu scorul de 6-2, 6-2.

Dar ceea ce o face pe Simona Halep o campioană ieșită din comun este felul în care a muncit din greu și a luptat până la capăt pentru tot ceea ce a visat cândva și a realizat, pas cu pas.

P.S. Povestea Simonei Halep va putea fi citita si in cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în această toamnă.